Umiditatea lemnului este raportul dintre masa apei din lemn și masa lemnului uscat complet, exprimat în procente. Contează pentru că lemnul se contractă și se dilată odată cu apa pe care o pierde sau o câștigă, iar un material montat prea ud se deformează, crapă sau devine vulnerabil la ciuperci. Se măsoară cu un umidometru, iar valoarea potrivită depinde de locul în care ajunge lemnul în casă.
Mai jos găsești răspunsuri la întrebările pe care și le pun cel mai des cei care comandă lemn pentru șarpantă, pardoseli sau structuri.
Ce înseamnă „lemn uscat” în construcții?
Nu există un singur număr valabil peste tot. Lemnul din interiorul unei locuințe încălzite se stabilizează la o umiditate mai mică decât cel dintr-un pod ventilat sau dintr-o structură expusă ploii. Când lemnul ajunge în echilibru cu aerul din jurul său, spunem că a atins umiditatea de echilibru. Lemnul „uscat la aer” a pierdut o parte din apă în stive aerisite, iar lemnul „uscat în uscătorie” a trecut printr-un proces controlat, cu rezultate mai uniforme.
La cumpărare, cere producătorului să precizeze valoarea declarată și metoda de uscare. Un furnizor serios știe să răspundă și poate arăta rezultatele măsurătorilor.
De ce contează atât de mult apa din lemn?
Pierderea apei duce la contracție, mai ales pe direcția inelelor anuale. Dacă o grindă este montată umedă, se va strânge în timp: apar fisuri, îmbinările se slăbesc, uneori șuruburile își pierd strângerea. În cazul pardoselilor sau al lambriurilor, rezultatul se vede în rosturi mari sau în piese ridicate.
Al doilea motiv este protecția biologică. Ciupercile își găsesc condițiile prielnice în lemnul care rămâne umed o perioadă lungă, iar un material livrat deja ud, închis apoi sub un strat de izolație, nu mai are cum să se usuce. De aceea, controlul umidității este un pas de calitate, nu un moft.
Cum se măsoară umiditatea lemnului?
Instrumentul obișnuit este umidometrul cu electrozi, care se înfige în fibră, sau cel cu contact pe suprafață. Pașii practici sunt:
- alege mai multe piese din lot, nu doar una, de preferat din stive diferite;
- măsoară la distanță de capete, pentru că acestea se usucă mai repede și arată o valoare mai mică decât restul piesei;
- evită nodurile, zonele cu rășină sau cu crăpături;
- notează temperatura și tipul de lemn, deoarece aparatul are corecții pentru ele;
- repetă măsurătoarea după câteva zile de depozitare la locul de montaj.
Un aparat ieftin oferă o orientare bună, dar nu înlocuiește un echipament verificat. Dacă ai dubii, cere o a doua opinie.
Cum verific lemnul la livrare?
Verificarea începe cu ochii și cu mirosul: lemnul sănătos are aspect uniform și miros plăcut, de rășină sau de lemn proaspăt. Pătele întunecate, mirosul de mucegai, urmele de albăstrire sau stratul de pulbere sunt semnale de alarmă. Verifică și dimensiunile, drepteța pieselor și starea ambalajului, dacă lemnul vine protejat.
Pentru elementele structurale ale acoperișului, abordarea completă, cu criterii de alegere, este prezentată în ghidul despre alegerea și verificarea lemnului pentru șarpantă. Acolo găsești și ce ar trebui să conțină documentele livrării.
Ce fac dacă lemnul este prea ud la sosire?
Nu îl monta „așa cum e” doar pentru că echipa așteaptă. Variantele sunt:
- refuzul lotului sau negocierea în scris a unei înlocuiri;
- depozitarea în stive aerisite, cu distanțiere între rânduri, ferit de ploaie și de contactul cu solul, până ajunge la valoarea potrivită;
- montajul etapizat, dacă proiectantul sau meșterul acceptă o contracție controlată în anumite elemente.
Stivuirea corectă contează: picioare ridicate de la sol, folie pe partea de sus, dar cu laturile libere pentru aer. O folie strânsă pe tot lotul creează condens și efectul opus.
Ce diferă între lemnul pentru structură și cel pentru finisaje?
Elementele care susțin acoperișul sau planșeele sunt de obicei debitate din piese groase, care se usucă lent și pot păstra apă în miez, chiar dacă exteriorul pare uscat. De aceea, măsurătoarea pe suprafață poate înșela. Pentru finisaje, cum sunt pardoselile, lambriurile sau mobilierul, cerințele sunt mai stricte, pentru că deformările se văd imediat.
O regulă practică: cu cât piesa este mai groasă, cu atât ai nevoie de mai mult timp și de verificări mai atente. Piesele subțiri se aclimatizează în câteva zile în încăperea unde vor fi montate, în timp ce cele groase pot cere săptămâni de depozitare corectă.
Întreabă mereu producătorul sau tâmplarul dacă lemnul a fost uscat artificial și cum a fost depozitat după uscare. Un lot uscat bine, dar lăsat apoi afară pe ploaie, își pierde avantajul.
Cât durează până lemnul ajunge la valoarea potrivită?
Durata depinde de grosime, de specie, de condițiile de depozitare și de punctul de plecare. O scândură subțire, ținută într-un spațiu aerisit, se echilibrează în câteva săptămâni, în timp ce un lemn gros poate cere luni. Nu te baza pe calendar, ci pe măsurători repetate: când valorile dintre două verificări consecutive nu mai scad, lemnul s-a stabilizat. Dacă planul lucrării nu permite așteptarea, discută cu proiectantul despre soluții de montaj compatibile cu o contracție ulterioară.
Cum depozitez lemnul pe șantier?
Lemnul care a ajuns bine poate fi stricat de depozitare. Pune-l pe suporturi uscate, la câteva zeci de centimetri de sol, cu distanțiere transversale între straturi și acoperit de ploaie. Evită soarele direct pe o singură față, care provoacă deformări. Dacă lemnul urmează să fie tratat, planifică operațiunea înainte de montaj.
Pe scurt, umiditatea lemnului se controlează la achiziție, la livrare, în depozit și la montaj. Tot acest traseu, împreună cu etapele construcției, este explicat în ghidurile din secțiunea de acoperișuri, iar pentru o imagine de ansamblu asupra unei case de la teren la recepție poți consulta și publicația ConstrucțiiPlus.
